“Şi chiar funcţionează?…”

De multe ori, atunci când sunt întrebat ce fel de medicină practic, şi vorbesc cuiva despre Medicina Holistică/Integrativă şi despre metode ca Acupunctura, Moxa, Fitoterapie (medicina pe bază de plante), Nutriţie, Iridologie etc., urmează întrebarea, adresată oarecum sceptic şi un pic trist (sau uneori cu un aer de superioritate):

“Şi chiar funcţionează metodele astea?”

Atunci când percep curiozitate sinceră şi o minimă deschidere în mintea persoanei cu care vorbesc, îi dau câteva explicaţii, după capacitatea fiecăruia de a înţelege, care adesea stârnesc uimire (“Wow, nu ştiam că acupunctura/plantele/alimentaţia/moxa/etc. pot să facă aşa ceva!…”).

Însă… e trist că o astfel de întrebare e prima care-i vine în minte (şi pe buze) unui tânăr, unui student de medicină sau unui medic – sau oricărei alte persoane care trăieşte în aceste vremuri moderne.

Cum se face oare că doar astfel de metode naturale, care vindecă blând, adesea foarte rapid, şi fără efecte secundare, sunt puse la îndoială?… De ce nu întreabă nimeni un medic alopat care îi prescrie o reţetă: “Şi chiar funcţionează pastila asta?“, sau “Chiar ajută la ceva dacă mă dau cu crema asta chimică?“, sau “Bine, dom’ doctor… dar chiar funcţionează dacă îmi injectezi nişte viruşi amestecaţi cu formaldehidă şi mercur şi antibiotice? Chiar o să-mi întărească asta sistemul imunitar? Nu există, totuşi, nişte metode mai evoluate, mai naturale, mai simple?

O, nu… . Căci “pastilele sunt sfinte, nu ne interesează ce conţin, doar de asta am mers la doctor, să primim o pastilă ca să ne vindecăm.” Formula asta e în mintea atâtora în ziua de azi…

sau “O să ne taie doctorul şi o să scoată răul din noi, chiar dacă nu înţelegem cum de a ajuns acolo, iar apoi mergem acasă şi ne culcăm liniştiţi pe cealaltă ureche.”

Atâţia oameni au ajuns să suprapună termenul de sănătate cu cutii colorate (de medicamente, unguente, siropuri, etc.) pe care scriu nume ciudate şi pretenţioase… şi cu spitale cu aer stătut şi mâncare oribilă, cu gălăgie şi infecţii – şi bineînţeles cu morgă la subsol…

Oare chiar asta înseamnă Sănătatea?… Asta înseamnă Viaţa?

De pildă… atunci când ne e sete (o necesitate fiziologică a organismului, o senzaţie apărută dintr-un deficit de lichide în corp), oare chiar funcţionează dacă bem apă?

Atunci când ne e foame, chiar funcţionează dacă mâncăm? – sau am avea nevoie de o pastilă magică pentru potolirea foamei?…

Când e frig afară, chiar funcţionează dacă bem un ceai cald? sau dacă ne îmbrăcăm mai gros?… – sau am avea nevoie să înghiţim o pastilă cu efect de încălzire?…

Când ni se pare că în cameră aerul e stătut şi deschidem geamul, oare chiar funcţionează aerul acela proaspăt? Sau când suntem murdari chiar funcţionează dacă ne spălăm pe dinţi, pe mâini, pe faţă, pe corp? – sau ar trebui să cerem de la doctor o pastilă care ca prin minune să ne aerisească… sau să ne spele?…

E comun unei viziuni mai primitive să înţeleagă “boala” ca pe ceva miraculos, necunoscut (adăugam şi o denumire latină sau greacă ininteligibilă, care să o facă să pară şi mai misterioasă, şi avem o imagine “medievală” perfectă) – care nu înţelegem cum şi de unde a apărut, şi pentru înlăturarea/rezolvarea/vindecarea căreia e nevoie de lucruri şi metode complicate… cu nume la fel de complicate şi greu de pronunţat…

Însă dintotdeauna Adevărul a fost cel mai simplu. Şi poate calea spre Vindecare e mai simplă decât suntem tentaţi să credem.

Dacă, de fapt, atunci când suntem bolnavi, celulelor noastre le e foame de substanţă şi energie curate?

sau dacă le e sete de lichide pure, care să le spele de toxine?

sau dacă vor să respire mai liber, nu fum de ţigară sau gaze de eşapament?

sau dacă au nevoie de sânge curat, cald, care să circule liber până la ultima din ele, hrănindu-le?

Dacă de fapt orice simptom ne indică una din necesităţile de acest gen? dacă e de fapt un semn pe care celulele vor să ni-l trimită ca să ne arate că nu le-am îngrijit aşa cum au avut nevoie?… că undeva, cândva, am ieşit din starea de Armonie?…

Căci nici o celulă nu e formată din medicamente. Nici o boală nu apare dintr-o carenţă de medicamente chimice. Nici o angină sau infarct nu survine pentru că arterelor coronare le lipsesc câteva stents-uri – nici diabetul nu apare din lipsă de metformin – nici durerea din lipsă de algocalmin – nici inflamaţia din lipsă de ibuprofen – şi nici un dezechilibru mental sau depresie nu apare din lipsă de xanax sau happymicină

Şi faptul că diabetul de tip 2, boala coronară, artrita, şi alte multe boli cronice, se vindecă – efectiv – dacă bolnavul îşi schimbă modul de viaţă şi revine la o alimentaţie sănătoasă, dând corpului substanţele de care are nevoie, şi îndepărtând ceea ce-l îngreunează sau îl intoxică – sunt mărturii pentru adevărul unei astfel de abordări.

Bineînţeles, chirurgia sau alte metode radicale îşi au locul lor de nedisputat… în unele urgenţe sau situaţii extreme… ca ultimă soluţie… ca ultimă alternativă. Deşi există şi metode mai naturale sau mai eficiente pentru tratament sau analgezie de urgenţă – Acupunctura, de pildă, are efect anelgezic de nedisputat, dovedit în numeroase rânduri, de sute de ori mai puternic decât morfina.

Dar cum am ajuns oare să uităm, să ne îndepărtăm de lucrurile simple, de legităţile naturale după care şi corpul nostru funcţionează?… Cum am putut ajunge în acel punct unde să nu-l mai înţelegem, deşi e al nostru… într-atât de mult încât să ajungem să sperăm că doar o pastilă sau bisturiul ne pot salva de ignoranţă?…

Cunoaşterea – a fost dintotdeauna cea care ne poate face liberi.

Dr. Adrian Petre – Medicină Holistică

One Comment

  1. Daca ar fi un lucru de care sa depinda viata si sanatatea si starea de spirit de zi cu zi, a-s face totul pentru?
    Dar stai, chiar exista: se numeste igiena vietii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *