Pentru unii poate fi un termen nou, însă Medicina Holistică este cu mult mai veche decât medicina pe care o cunoaştem astăzi. Principiile ei îşi au rădăcinile în înţelepciunea civilizaţiilor străvechi din India, China… îşi au originea în bunul simţ uman, care nu lasă să rănim sau să facem rău atunci când dorim să vindecăm o fiinţă vie. “Primum non nocere!” era cel dintâi principiu, cea dintâi Lege a Medicinei, enunţată de Hippocrates ca fiind baza oricărei metode de vindecare – principiul fundamental al Vieţii Însăşi. Medicina Holistică respectă înainte de toate această Lege.
Iar marii medici, consideraţi astăzi Părinţi ai Medicinei – Socrates, Hippocrates, Ibn Sinna (Avicenna), şi alţii – practicau şi învăţau Medicina la modul holistic, adresându-se tuturor dimensiunilor fiinţei umane: corp – minte/suflet – spirit.
Aşadar, Medicina Holistică e medicina care tratează omul ca întreg – la nivel fizic, energetic, emoţional, mental şi spiritual.
Astăzi mai este numită şi Medicină Integrală/Integrativă, sau unele terapii naturale sunt denumite împreună Naturopatie. Denumirile de “alternativă” sau “complementară” sunt incorecte, şi au fost enunţate de reprezentaţi ai medicinei considerată astăzi “oficială” sau “ortodoxă“. Însă, în foarte multe cazuri, acolo unde metodele medicinei “oficiale” alopate eşuează în aflarea cauzei şi vindecarea completă a pacientului, alte metode “neconvenţionale” dau rezultate de necontestat, putând să restabilească rapid o stare de sănătate durabilă.
Medicina Holistică este medicina care pune accent pe Sănătate – pe cultivarea ei, pe întreţinerea ei prin ajustări ale modului de viaţă (lifestyle), şi pe restabilirea Sănătăţii atunci când e nevoie.
Termenul “holistic” provine din limba greacă, unde “holos” înseamnă “întreg”, “integral” – pentru că Medicina Holistică tratează omul ca un întreg, şi nu ca o sumă a organelor sau a părţilor sale… un principiu adesea neglijat în medicina modernă. Adesea se prescriu medicamente care în încercarea de a trata un organ dăunează altor organe, care trebuie să-l metabolizeze sau să-l elimine din organism.
Principiile Medicinei Holistice sunt:
- În primul rând să nu faci rău! – Primum non nocere! Alegerea metodelor de tratament care să fie non-invazive sau minim invazive, cu zero sau minimum de efecte secundare; trebuie înţeles că simptomele sunt acţiuni ale Forţei Vitale care încearcă să restabilească echilibrul (febra, tusea, diareea, durerea, etc.), şi nu trebuie neapărat suprimate prin orice metodă, ci trebuie înţeleasă cauza şi adresată/eliminată – altfel boala va reveni mai devreme sau mai târziu. Acţiunile medicului trebuie să fie sinergice, în aceeaşi direcţie, cu acest proces de vindecare firească.
- Puterea de vindecare a Naturii – Vis medicatrix naturae. Natura vindecă prin răspunsul Fortei Vitale. Organismul are capacitatea de a stabili, de a menţine şi de a restaura starea de sănătate – de a se vindeca prin mecanisme proprii. Medicina Holistică reface şi susţine această abilitate, folosind metode şi remedii în armonie cu procesele naturale. Medicul trebuie să înlăture obstacolele din calea vindecării, facilitând procesul de vindecare şi restabilind un mediu intern şi extern sănătos (prin detoxifiere, drenaj, etc.).
- Aflarea şi înlăturarea cauzei – Tolle causam. Fiecare boală are la bază o cauză – adesea în chiar modul de viaţă, alimentaţie, stări emoţionale sau obişnuinţe. Simptomele sunt adesea nimic altceva decât încercarea corpului de a se vindeca, şi nu trebuie să constituie singura ţintă a tratamentului. Trebuiesc găsite şi îndepărtate cauzele, care pot fi la nivele multiple: fizic, emoţional, mental sau spiritual (de pildă, în ziua de azi: stress cronic, alimentaţie lipsită de substanţe nutritive şi plină de conservanţi şi coloranţi, sau factori de mod de viaţă nesănătos: fumatul, alcoolul, consumul de droguri, etc.)
- Tratează întreaga persoană – Sănătatea şi boala sunt afecţiuni ale întregului organism, un întreg care include interacţiunea complexă a mai mulţi factori. Funcţionarea armonioasă a aspectelor fizic, emoţional, mental şi spiritual sunt esenţiale pentru recuperarea din boală (de exemplu, sistemul imunitar – poate fi afectat de stările de depresie/tristeţe sau stress, la fel ca şi de alimentaţie sau de fumat, poluare; o gastrită poate fi declanşata de stress, etc.). Pacienţii nu sunt “sindroame” care se prezintă la medic – sunt oameni care caută ajutor pentru a se însănătoşi.
- Medicina preventivă – Ţelul ultim al oricărui sistem de sănătate ar trebui să fie PREVENIREA bolilor: prin educaţie şi promovarea obiceiurilor de viaţă care contribuie la o stare bună de sănătate. A construi starea de sănătate e mult mai bine decât a lupta cu boala – şi cu toţii cunoaştem zicala: “un gram de prevenţie valorează cât tone de tratament”.
- Starea de Bine (“wellness”) – Medicina trebuie nu doar să trateze boala sau să întârzie moartea, ci să îmbunătăţească calitatea vieţii pacientului – atât pe plan fizic cât şi pe plan emoţional, mental şi spiritual. Sănătatea înseamnă mai mult decât lipsa simptomelor bolii – înseamnă o stare în care pacientul se simte pozitiv, satisfăcut, fericit, înviorat, şi activ până la capacitatea sa maximă.
- Doctorul ca şi învăţător – Docere. Medicul are obligaţia să împărtăşească din cunoştinţele sale în privinţa PREVENIRII bolilor şi menţinerii unei stări de sănătate. Cuvântul “doctor” (din latinul “docere”) înseamnă “învăţător”. Fiecare vizită la medic ar trebui să fie o experienţă care să-l îmbogăţească pe pacient şi el să devină mai împuternicit să aibe grijă de propria sănătate, în fiecare zi. Relaţia dintre medic şi pacient este fundamentală pentru vindecare; pacientul trebuie să îşi asume şi el responsabilitatea pentru propria stare de sănătate, şi pentru procesul de vindecare.
Metodele naturale de diagnostic şi tratament sunt numeroase, şi ele includ:
- Fitoterapia – medicina pe bază de plante, care tratează fără efecte secundare, vindecă blând, în acord cu legităţile organismului, şi este mai la îndemâna pacientului.
- Acupunctura – o metodă străveche, născută în China, ce armonizeaza sistemul energetic al organismului, deblocând şi fluidizând circulaţia Energiei (Qi sau Chi), având un efect terapeutic extrem de puternic.
- Moxibustia – arderea de moxa (artemisia vulgaris), pentru a încălzi punctele și meridianele de acupunctura, relaxând musculatura, promovând circulaţia sanguină şi având efect Yang, de tonifiere locală şi generală.
- Osteopatia şi Chiropractica – două metode ce tratează afecţiunile coloanei vertebrale prin repoziţionarea vertebrelor şi a articulaţiilor deplasate, după relaxarea în profunzime a musculaturii prin masaj şi presopunctură.
- Iridologia – metoda de diagnostic şi evaluare a stării de sănătate pe baza irisului, care oferă informaţii despre predispoziţiile la îmbolnăviri sau afecţiunile prezente.
- Homeopatia – după principiul “Similia similibus curentur”, remediile homeopatice , fiind substanţe de diverse origini (din regnul mineral, vegetal, animal, etc.), în diluţii de ordin zecimal (D), centezimal (C) sau milezimal (M), stimulează Forţa Vitală a organismului să iniţieze procesul de vindecare naturală. Remediile trebuie neapărat prescrise de un medic homeopat competent!
- Nutriţia – alimentaţia are un rol cât se poate de important în menţinerea stării de sănătate şi în tratarea bolilor, de la cele uşoare la cele mai grave.
Medicina Holistică recunoaşte importanţa tuturor metodelor de tratament din Medicină, şi face apel la ele, în funcţie de necesitate – chirurgia sau medicamentele puternice de sinteză (de genul antibioticelor) pot fi extrem de utile şi de importante atunci cand situaţia e critică, şi acestea pot salva viaţa pacientului. Însă trebuie recunoscut locul fiecăreia, şi aplicate atunci când e nevoie – atâta timp cât se respectă primul principiu enunţat de Hippocrate: “Primum Non Nocere!”
Dr. Adrian Petre
*********
Română
English