Într-o lume civilizată, modernă, evoluată…
oare cum poate o medicină care se numeşte “modernă”
să folosească metode şi medicamente care să aibă efecte secundare/adverse?
Şi cum de nu ni se pare revoltător? Folosim pentru a trata metode care pot să facă rău – şi adesea fac. Mult prea multe decese au loc în fiecare an (106.000 / an în S.U.A.) din cauza medicaţiei administrate conform normelor medicinei moderne.
Când primul principiu al Medicinei enunţat de Hippocrates era “Primum non nocere!” – şi toţi medicii au jurat să urmeze preceptele lui, înainte de a-şi începe nobila carieră.
Oare nu înseamnă asta tocmai faptul că medicina “modernă” nu e încă suficient de “modernă”? de evoluată? de elevată?… Că nu a reuşit să înţeleagă încă suficient despre organismul uman… sau încă nu reuşeşte să-l privească din unghiul potrivit…
Nu înseamnă oare că ea e încă în stadiul de copil mic? care încă face greşeli (adesea destul de mari)… care încă învaţă să umble, să stea pe propriile picioare… şi care ar trebui să fie umil, să realizeze că mai are multe de învăţat… să meargă de mână cu părinţii săi (ramurile mai vechi ale medicinei, din care medicina actuală îşi trage originile), nicidecum să îi denigreze – şi să fie mereu cu ochii şi urechile atente la orice informaţie care l-ar ajuta sa înveţe mai mult despre realitatea (Natura) din care face parte…
Căci dacă am aduna laolaltă toate efectele secundare/adverse ale medicamentelor chimice de sinteză (şi poate cineva ar trebui să facă acest lucru), am avea în faţa ochilor noştri o listă destul de lungă. Una care ne-ar îngrozi. O parte infimă din ea ar arăta aşa:
Şi dacă am adăuga la ea şi lista de erori medicale comise, de infecţii dobândite stând în spitale, etc. – am putea să ne întrebăm de ce atât de mulţi din reprezentanţii medicinei alopate o consideră a fi “supremă”, se mândresc cu ea, nu vor să îi aducă îmbunătăţiri, nici să ia în considerare alte ramuri ale medicinei care atât de adesea se dovedesc superioare?… care nu cauzează “collateral damage”, asemenea unui razboi – ci pot să vindece la modul blând şi complet.
Să luăm de pildă Medicina Chineză – o medicină care a trecut cu succes testul timpului (având o vechime de peste 10.000 de ani). În Medicina Chineză nu există termenul “idiopatic“ (adică “de cauză necunoscută“), atât de des folosit în medicina alopată “modernă”. Nu există boli aşa cum le ştim noi, există doar dezechilibre de un fel sau altul, se cunosc cauzele lor, şi se folosesc metode extrem de eficiente pentru a restabili Echilibrul în toate funcţiile şi procesele corpului – Echilibrul care e sinonim cu Sănătatea. Metodele terapeutice sau de diagnostic din Medicina Chineză nu au efecte secundare, atâta vreme cât sunt aplicate corect, şi se dovedesc de foarte multe ori superioare şi foarte eficiente (am putut să observ şi în experienţa mea ca medic, de mulţi ani). În China imperială, candidaţii la postul de medic al palatului imperial erau supuşi unui test simplu de a diagnostica după puls – iar cei care greşeau erau decapitaţi. Atât de înalte erau standardele medicinei în acele vremuri. Şi atât de precise şi de fineţe erau metodele.
Oare ce ar însemna să se aplice astfel de reguli, de legi, şi în ziua de azi?
Sau – şi mai bine – cum ar fi să se ia în considerare metode superioare de diagnostic şi tratament? Cum ar fi ca studenţii şi medicii să înveţe despre ele, să se aplice – să aleagă din vechi şi nou, păstrând metodele non-invazive, inteligente, superioare, renunţând la cele agresive şi care au efecte secundare…
Căci de mult avem dovezi că astfel de metode blânde vindecă efectiv bolile, inclusiv pe cele grave (diabet, boli cardiace, hipertensiune, etc.) – sau împiedică apariţia lor.
Cum ar fi să se trateze pacientul, persoana – şi nu doar boala sau, şi mai rău, doar simptomul?
Cum ar fi să se adopte o vedere mai generoasă, mai deschisă – şi nu una dogmatică – a Medicinei?
Căci cineva care e evoluat e şi îngăduitor, generos şi înţelept. Şi nu face rău cu bună ştiinţă – şi nici cu ochii închişi.
(va urma…)
Română
English