Mielul de Paşti era o tradiţie a evreilor, din Vechiul Testament – era un ritual străvechi, simbolic, instaurat de Moise în urma poruncii divine, pentru a-i ocroti de moarte pe copiii evreilor, atunci când ultima din cele 10 nenorociri, moartea primilor-născuţi în timpul celor 3 zile de întuneric, lovise Egiptul.
Iar atunci când sub conducerea lui Moise au ieşit din Egipt, liberi de sclavia Faraonului, evreii au sărbătorit pentru prima oara Paştele (Pesach = a trece pe lângă), bucuroşi că îngerul morţii i-a ocolit, şi că au fost eliberaţi dintr-o robie pământească, fizică.
Mielul Pascal era un simbol (aşa cum multe ritualuri erau simboluri, prevestiri/pregătiri ale unor lucruri ce vor urma), care de fapt preînchipuia venirea lui Iisus, sacrificiul Lui pentru curăţirea păcatelor întregii omeniri.
Atunci când Iisus a venit la Ioan să fie botezat, Ioan, cel mai mare dintre profeţi, a rostit: “Iată Mielul Lui Dumnezeu, care ia asupra Sa păcatele lumii.”
Şi anumite lucruri ar fi trebuit să se schimbe, începând din acel moment.
Însă şi în ziua de azi, majoritatea preoţilor creştini încă mai recomandă să se mănânce – şi mănâncă şi ei, împreună cu majoritatea celor care se numesc creştini – miel de Paşte… întreţinând această rămăşiţă a unui ritual barbar…
uitând că Iisus i-a scos afară din Templu cu biciul pe cei care vindeau acolo păsări şi animale de sacrificat pentru Paşte – inclusiv miei, care erau jertfa principală…
uitând că El a venit să pună capăt sacrificiilor sângeroase, şi să instaureze o eră a blândeţii, a iubirii şi compasiunii.
Mielul de Paşte îl simboliza pe Iisus. Singurul mod în care ar trebui să mâncăm miel de Paşte e în Sfintele Taine – acolo Mielul lui Dumnezeu s-a jertfit pentru a ne şterge păcatele.
Aceasta înseamnă Paştele: nu carnea de miel, nu animalul al cărui sacrificiu simboliza, în vechime, eliberarea evreilor din sclavia din Egipt… ci Mielul Lui Dumnezeu, care S-a sacrificat pentru a ne elibera de păcate, de karme… de imperfecţiunile şi întunecările care ne despart de Fiinţa Divină – dar atâtea milioane… sau miliarde de oameni au uitat…
Cu toţii ştim că “Eşti ceea ce mânănci” – aşadar, dacă Paştele e cea mai mare sărbătoare spirituală a Creştinismului, dacă acum sărbătorim Învierea lui Iisus, atunci ar trebui să tindem nu spre a deveni mai animalici, mai cruzi, luând viaţa unor pui cât se poate de nevinovaţi şi de blânzi, şi îngreunându-ne organismul cu resturile unui cadavru de animal – ci spre a ne asemăna cu Fiinţa Divină şi a ne încărca cu vibraţii spirituale, cu Lumină, primindu-L pe Iisus Hristos în noi pentru a ne asemăna cu El. Căci El ne-a spus:
“Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Ceresc desăvârşit este!”
************
Vă doresc tuturor un Paşte Fericit, plin de Lumină Divină!
Dr. Adrian Petre
*********
Română
English