Ne naştem curaţi, puri, simpli…
ne naştem cu o minte deschisă, curioasă să exploreze şi să descopere totul.
Însă de-a lungul drumului se întâmplă ceva…
Ne pierdem inocenţa, puritatea, fericirea copilăriei… pe măsură ce începem să măsurăm şi să cuantificăm toate lucrurile cu care venim în contact –
şi mintea noastră devine prinsă în şabloane şi prejudecăţi rigide… prin care credem că am înţeles lumea din jurul nostru… credem că ne-am înţeles pe noi înşine şi pe cei din jurul nostru.
Însă aşa începem de fapt să murim…
Căci miracolul nesfârşit al Vieţii poate fi înţeles doar dacă mintea noastră renunţă la orice limitări.
Infinitul poate fi înţeles doar de o minte infinită.
Cum ar fi dacă am privi la lumea din jur… la noi… la ceilalţi… cu altfel de ochi, din nou?
Ca şi când am vedea totul pentru prima oară.
Putem să facem din fiecare zi… din fiecare clipă… o şansă să devenim mai vii?
Română
English